" Ba mai mult, ne bucuram chiar si in necazurile noastre "
Ce-ti spune Dumnezeu soptit, cand treci prin triste vai,
N-ai sa auzi nicicand zburdand pe-nalte piscuri.
Nu te uita la julituri, la rani si vanatai,
Tinteste doar spre El, la urma-i sa te bucuri.
Ce-ti spune Dumnezeu cand mergi pe ape,
N-ai sa auzi nicicand in barca stand.
Si nu lasa ocazia sa-ti scape,
Chiar de te doare, mergi spre El gemand...
Ce-ti spune Dumnezeu prin Valea Umbrei Mortii,
N-ai sa auzi nicicand pleznind de bine.
Ai sa-ntelegi atunci ca „hatul sortii“
N-atarna nici de mine, nici de tine...
Ce-ti spune Dumnezeu cand trece os prin os,
Ai sa-ntelegi candva, Taboru-i totdeauna luminos
Si chiar de cazi sau de te-afunzi prin ape,
Necazu-aduce CER, deci nu-l lasa sa-ti scape.
“- Eu sunt cu voi in fiecare zi, oricand,
Si-am fost asa cu toti ai Mei, pe rand,
Va port pe umeri si-am sa va tot port
Si din zagaz de cer, am sa va dau in fiecare zi suport.
Cand plangeti voi, mai leg putin la rana,
Cand va rugati, de piatra ingerii stau stana,
tot cerul Il adora pe „EU SUNT“
Iar Eu, Ma-nviorez ca dupa mii de ani,
Calvarul inca mai rodeste pe pamant.
Ce-ti spune Dumnezeu soptit prin grele vai,
Sunt doar dovezi ale iubirii Lui,
cea apriga, geloasa, cea-n vapai...
- Ramaneti tari de tot pan’ la sfarsit
- Ramaneti tari, sub crucea Harului... ”
- Ai vrea sa stii ce-mi spune Dumnezeu prin vai?
- Ai vrea sa stii ce-mi spune El cand ma afund prin ape?
Sa afli de la mine, e una dintre cai,
Sa afli de la mine, e una din etape.
Am sa-ti soptesc tot ce se poate spune,
si-am sa incerc smerit sa-ti povestesc de toate.
Sa nu te-astepti la mari descoperiri,
Eu sunt la fel ca tine, Domnul insa poate!
Mi-e tare teama insa, ca n-ai sa intelegi
ce vreau sa-ti spun zambind, sau cu suspine,
De vrei sa stii cat de ferice e
ca sa vorbeasca Domnul si cu tine,
Va trebui sa treci prin vai adanci si uneori prin apele cu spume.
Macar ca nu-i usor, iti spun sa mergi pe ape...
Macar ca nu-i placut, iti spun, cobori prin vai...
Si anii tai vor ramanea-ntr-o carte,
Sa stie toti ca esti dintre ai Sai.
29.07. 2011- Timisoara
...n-ai cum sa nu te-ntrebi, de ce ingaduie uneori Domnul incercarea ... dar daca vrei sa afli, El te va ajuta si te va invata ca necazul aduce rabdare si rabdarea aduce biruinta in incercare, iar biruinta aceasta aduce nadejdea...
Domnul mi-a dat si poezia aceasta. Spitalul in care nu eu, ci fata mea este incercata, este pentru mine o vale a plangerii, o vale a umbrei mortii, in care am simtit ce inseamna sa nu te temi de nimic, caci El e cu tine.
Durerea e un dar. Pentru a treia oara inima fetitei mele a fost in mainile Domnului Profesor Doctor Socoteanu. Si acum bate si va bate mai departe doar pentru Domnul Isus. Multumesc Domnule Profesor Doctor Socoteanu ! Dumnezeu sa va binecuvinteze din plin, asa cum numai El stie sa o faca !
SLAVA DOMNULUI !